Creaza spatiu si bucura-te de VIATA TA

Cand ne gandim la Grecia antica ne gandim in mod cert la vorbele lui Socrate : “Cunoaste-te pe tine insuti”

La prima vedere daca ti-as spune “ai ceva in comun cu Diogene” te-ai gandi la ceva pozitiv. Totusi, daca ti-as vorbi de sindromul lui Diogene sau hoarding-ul n-ar fi chiar un compliment…

Hoardingul este o maladie inca necunoscuta sau mai degraba nediagnosticata si se refera la mania a milioane de oameni de a depozita in casa sute si milioane de obiecte, mai mult sau mai putin utile.

Conform unui studiu facut de un profesor de psihologie de la Smith College, Massachutes: 2-3% din populatia globului ar suferi de hoarding. Procentul este insa mai degraba unul optimist, avind in vedere ca putini oameni ar declara “pe bune” adevarul adevarat !

Cum se manifesta sindromul lui Diogene:

  • achizitionarea si imposibilitatea de a renunta la un mare numar de posesiuni si informatii, care par inutile sau fara valoare.
  • grad ridicat de depresie, extenuare psihica, shopping compulsiv
  • colectionarea de obiecte gratuite (in viata, nimic nu e gratis pana la urma)
  • pastrarea tuturor obiectelor pe motiv ca au valoare sentimentala

In majoritatea cazurilor, hoarderii au nivel de educatie peste medie, sunt oameni creativi si inteligenti. Totusi, capacitatea lor de concentrare este scazuta, iar ei nu considera comportamentul lor o boala propriu zisa. In foarte putine cazuri, hoardingul are o cauza medicala (e.g. leziune frontala a creierului cauzata de o congestie cerebrala sau  de un soc in cortexul prefrontal), fiind mai degraba provocat de anxietate, hoardingul ii conduce la o reala incapacitate de a face legatura intre o viata frumoasa si un spatiu vital suficient.

Viata mi-a scos in cale cativa hoarderi pe care la vremea aceea i-am etichetat ca fiind doar un pic excentrici, dar al caror comportament incep sa-l inteleg cu adevarat. Elena, o femeie de peste 55 de ani, obisnuia sa calatoreasca foarte mult si sa achizitioneze foarte multe souveniruri, obiecte de ceramica, obiecte pentru casa (in cazul ei 3 apartamente generoase la vila). Pana aici, nimic iesit din comun veti spune. Ceea ce insa a iesit cu mult din zona de excentricitate a fost colectarea si transportarea cu avionul pe ruta Paris-Bucuresti a unui teanc de 20-25 de reviste, pe care proprietara casei de vacanta de pe Valea Loarei le tinea in podul casei; Elena a preferat sa plateasca 100 de Euro extra luggage decat sa le abandoneze in aeroport. Acum, in momentele cand scriu aceste randuri realizez ca fusesem martora la intilnirea a doua hoarder-itze, pentru care legea atractiei functionase uluitor.

Acum 6 ani, vizitind casa unui prieten am constatat ca absolut toate obiectele din casa parinteasca erau la locul lor… de cand se nascuse si pana la momentul respectiv (avea vreo 42 de ani, pe atunci). Mobila, hainele, televizioarele, chiar si cursurile de facultate – toate erau la locul lor. La fel si senzatia mea ca seman cu Esther – eroina interpretata de Gwyneth Paltrow in “Marile sperante”. Am inteles atunci ca nu e cazul sa-mi fac nici eu mari sperante cu sus-numitul si sa caut spatii mai aerisite:).
Societatea consumerista ne convinge sa cumparam, sa iubim brandurile si sa investim in imaginea noastra, punind semnul egal intre incredere/stima de sine si validarea exterioara. Cand incepi sa te cunosti, sa traiesti constient, sa-ti cunosti valorile si mai ales sa-ti descoperi propriul drum, simti nevoia sa creezi cat mai mult spatiu atit in interior cat si in exterior.

Cu onestitate recunosc ca n-am atins inca zenul absolut si cantitatea de obiecte care imi populeaza viata este inca suficient de mare. Totusi, constientizez ca sunt in proces de eliberare si ‘de-clutter’ interior si exterior, evaluez permanent obiectele din locuinta si ma straduiesc sa achitionez cat mai putine lucruri pe viitor.

In 2011, in drumul meu initiatic prin Turcia lui Rumi, chinezul Thong (descopera-l in primul capitol din “Pasind in Regatul Bucuriei) mi-a demonstrat ca viata este mult mai seducatoare atunci cand calatoresti cu putine obiecte intr-o punga de plastic…

Prin urmare, daca vrem sa zburam prin viata, sa ne bucuram de momente pline de senzatii, sa gustam libertatea si sa ne intilnim cu Viata, este momentul sa ne cunoastem pe noi insine si sa ne vindecam de sindromul domnului Diogene !