Viata de corporatie – 3

Dupa ARTIST, a urmat el – BARBATUL DESTEPT, IN CAUTAREA PERFECTIUNII ABSOLUTE

Daca la job perfectiunea insemna 12-14 ore de munca asidua a la mesterul Manole; prezentari de buget facute si refacute, taskuri inventate si reinventate, lucrurile nu stateau diferit nici un viata personala a sus-numitului. Standardele lui feminine erau la fel de inalte si stricte precum aspiratiile in lumea business-ului – o femeie trebuie sa fie neaparat blonda, peste 1.70 m, 54 de kilograme (pe cantarite, sic).

 

Cred in lucrurile bine facute…si investesc multa energie in proiectele pe care aleg sa le dezvolt… totusi cum timpul nostru pe aceasta planeta este limitat (ni se tot reaminteste acest lucru, in ultimul timp) e bine sa invatam sa investim timpul just in fiecare actiune a noastra. Cred cu multa tarie ca mai importanta decat timpul petrecut la job este atentia noastra –energia noastra full on in acel prezent, pentru a da tot ce putem mai bun in materializarea acestuia. Calitatea atentiei este cea care conteaza, mai degraba decat numarul mare de ore petrecute in moduri mai mult sau mai putin utile.

 

Privind retrospectiv – eu cea de acum, cu multa cunoastere in zona de coaching si psihologie, asociez perfectionismul cu un soi de aminare izvorita din neincrederea totala in oameni si frica de un rezultat nesatisfacator. Pana la urma atunci cand venim la birou luam cu noi toate fricile, tristetile si sper bucuria de a fi si ne manifestam in consecinta…

 

Perfectionistul avea partea lui de umor menita sa ascunda tristeti si nesigurante interioare, insa cum spuneam nu e momentul sa caut explicatii psihanalitice ci doar sa dau ceva profunzime trecutului meu recent.

 

Iubesc calitatea, excelenta si standardele inalte, cred in meritocratie si in munca plina de pasiune si cred ca la job trebuie sa gasesti mediul unde talentul si pasiunea sa fie puse la lucru si apreciate. Stiu ca o zi pierduta nu se mai intoarce niciodata…

 

Relatia mea cu sus numitul a fost din seria “love and hate” si cum drumul de la gratie la dizgratie e cam acelasi ca de la Eden la Iad, odata ajunsa in Iad am decis sa-mi pun aripile la lucru si sa-mi iau zborul !

Cam atit pentru astazi. Intilneste-te cu Viata !