Viata de corporatie – 1

Prolog

Scriu aceste randuri in momente in care stiu si simt cu toata fiinta mea ca am incheiat definitiv cariera mea de corporatista. Dupa vreo 20 de ani frumosi si buni, cu soare dar si cu nori, privesc lumea corporatista prin ochelarii cu rame violete ai Coach-lui/Mentor/Consultant si psiholog-psihoterapeut in formare. Stiu ce inseamna target si rezultat si cata presiune si stress incape intr-o zi de munca, fapt pentru care in acest moment conjug la timpul prezent verbele “a respira” si “a studia”. Ceasul meu indica permanent ora NOW, acum si aici.

 

Ma uit la toti oamenii din trecutul meu nu foarte indepartat, cu mintea si sufletul meu de acum si rescriu povestea acelor vremuri din perspectiva celei care am devenit.

Avind in vedere visul “proiect olimpic”, la care lucrez cu pasiune – acela de a deveni psiholog-psihoterapeut – profesie ce presupune printre altele si folosirea de tehnici narative, metafore si scrisori terapeutice – pot spune ca mi-am descoperit in sfarsit propriul drum. Ador sa spun si sa scriu povesti care sa inspire, sa vindece si sa trezeasca lumea la Viata.

Va avertizez ca orice asemanare cu realitatea nu este pur intimplatoare, insa niciunul din oamenii intilniti in acest interval de timp nu va aparea in poveste intocmai ca in realitate. Pentru ca ador sa rad si imi propun sa va fac viata mai placuta, va promit ca vom rade… Este insa posibil ca pe parcurs sa apara si ceva emotii datatoare de lacrimi, caci atunci viata este facuta din zambet si lacrima, nu-i asa?

 

Prin urmare, recomand a nu se citi in masina la semafor in drum spre job sau spre casa ci mai degraba in momentele linistite si relaxare. Eventual in pauza de masa:)

Promit ca n-am sa va port prin lumea psihanalizei lui Freud sau Jung, pe care ii respect si admir…ci am sa va provoc sa traiti in momentul prezent o viata cu sens si valoare. E frumoasa perspectiva psihanalitica dar mai important este sa invatam impreuna sa facem fata problemelor din prezent, creaind constient viitorul care ni se potriveste.

 

N-ar fi de mirare ca personajele povestii mele seamana cu seful sau sefa voastra actuala. Motivul este unul foarte simplu – povestea mea este universala, atemporala, actuala si valabila mult timp de-acum incolo.

In episoadele urmatoare ii veti cunoaste pe cativa din sefii mei din ultimii ani, cu partile lor pitoresc de umane, cu muchii si limbaj aparte, cu trairi frumoase si nu numai si cu situatii ramase undeva intiparite in memorie. Relatiile de munca si in special relatiile cu sefii pot ajunge sa ne dezvaluie ceva din relatiile incomplete cu parintii nostri, prin urmare folositi-va GPS-ul interior si daca ceva nu functioneaza perfect la job, explorati si descoperiti ce bagaj purtati in mintea voastra subconstienta. Merita sa va eliberati de tot acest bagaj greu, cat mai devreme cu posibil, in caz ca vreti sa aveti o viata frumoasa si implinita… voi decideti.

 

Ce am invatat in 20 de ani, cum m-am schimbat, cine ma inspira si incotro ma duce Viata, vom vedea. Ceea ce conteaza este ca de ceva vreme m-am intilnit cu Viata, conversez cu ea, dansez cu ea si spun cu mana pe inima: “astazi sunt si traiesc Viata mea”.