Mindfulness ca o călătorie București-Bali

 

Trăim vremuri în care umanitatea caută noi moduri de a fi. Încă de acum 8 ani știam că omenirea va trece prin transformări majore și oamenii vor deveni mai prezenți și conștienti, mai dornici de bine, frumos și multă iubire.

Cel care mi-a vorbit despre viitor a fost Rumi, mentorul meu poet-profet,  care mi-a dat startul acestui parcurs individual plin de sens. Am povestit despre el mai demult și dacă sunteți curioși să aflați mai mult, citiți aici.

Mi-am imaginat multe lucruri, însă când observ realitatea aici-și-acum realizez cât de mari sunt schimbările. Multe din cântecele acestor vremuri au ca titlu “we are one”, semn clar că noi oamenii avem multe lucururi care ne diferențiază, dar și un soi de numitor comun care ne unește.

Acum 7 ani sufletul meu trecea prin Turcia lui Rumi, un tărâm la confluența dintre est și vest. A urmat un drum frumos în Asia, locul unde meditația, yoga și starea de bine izvorâtă din interior reprezintă ceva firesc și uzual. Drumul în Bali, la Yoga Barn mi-a sădit în suflet dorința de a descoperi yoga, fapt care s-a și întâmplat ulterior. De la yoga la practici meditative sunt câțiva pași mici și nenumărate respirații.

Mi-a plăcut rolul de alergătoare de cursă lungă, însă la un moment dat am realizat nevoia unei profunde călătorii interioare. Așa s-a născut dorința de a studia, înțelege și mai ales cerceta mindfulness.

Vă promiteam o scurtă istorie a practicii mindfulness și cum îmi place să-mi țin promisiunile, iată câteva momente care au marcat istoria mindfulness ca punte între Est și Vest.

Scurtă istorie a practicii mindfulness

În cercurile clinice din Statele Unite, meditaţia a devenit una dintre cele mai cercetate metode terapeutice, având în vedere 3 direcţii de explorare: personală, clinică şi ştiinţifică.

Iată câteva momente cheie din istoria umanităţii, care reflectă nevoia de mindfulness în lumea occidentală, aşa cum apar prezentate în lucrarea “Mindfulness în psihoterapie”.

1700: academicienii britanici au început să traducă textele spirituale indiene (Bhagavad Gita).

Henry David Thoreau autorul carţii “Walden” (1854/2012) menţiona: “am stat aşezat în uşa însorită, de la răsărit şi pâna la apus, cuprins de reverie… am înţeles ce vor să spună orientalii prin contemplare”

1900: William James (profesor la Harvard) menţiona: “aceasta (psihologia budistă) este psihologia pe care o va studia toată lumea peste douăzeci şi cinci de ani“ – previziune adeverită pâna la urmă, însa ceva mai târziu.

Freud în lucrarea sa “Disconfort în cultură” scria că “sentimentul oceanic” din meditaţie este o experienţă esenţial regresivă, iar Carl Jung, în 1927 scria un comentariu privind “Cartea tibetana a morţilor” şi îşi recunoştea curiozitatea în priviinţa psihologiei estice.

Budismul zen, prin Shoma Morita, a introdus terapia rezidenţială bazată pe zen pentru anxietate, foarte asemănatoare terapiei moderne orientate pe mindfulness.

La rândul său, Fritz Perls (2012) a studiat zen în Japonia în 1962 şi considera că “fenomenul experimentat este Gestalt suprem”.

1960-1970: se fac numeroase studii legate de meditaţie, yoga (mindfulness în mişcare), Beatles călătorește în India și adoptă yoga și meditația

1979: Jon Kabat-Zinn a deschis Centrul pentru Mindfulness, la şcoala de medicină a Universităţii din Massachusetts şi a predat reducerea stresului bazată pe mindfulness (RSBM) (în engleză, MBSR-mindfulness based stress reduction) pentru tratarea afecţiunilor cronice pentru care medicii nu mai puteau face nimic în plus.

2012: existau 700 programe RSBM la nivel internaţional, RSBM fiind principalul program de pregătire pentru mindfulness folosit în cercetarea psihologică.

2013: sunt peste 2200 de articole şi peste 60 de centre de tratament prin mindfulness şi cercetare în Statele Unite.

Putem vorbi de naşterea unui model de psihoterapie nou, bazat pe mindfulness, un construct transteoretic şi transdiagnostic. Mindfulness apropie teoria clinică, cercetarea şi practica, contribuind la integrarea vieţilor private şi profesionale ale terapeuţilor.

Budism şi meditaţie Vipassana – Psihologia budistă nu este o religie în sensul familiar, teist, neprespunând ritualuri religioase. Este un mod de a descoperi adevărul prin propria experienţă; este o modalitate practică de a cunoaşte mintea, de a o modela şi elibera. Mindfulness este o practică de bază a psihologiei budiste, iar corpul învăţăturilor originale ale lui Buddha poate fi considerat baza teoretică a practicării stării de mindfulness.

Practica formală de mindfulness se referă în special la meditaţie, presupun introspecţie susţinută şi disciplinată, antrenarea atenţiei, observarea sistematică a conţinutului şi a modului cum funcţionează mintea, antrenând-o cu intenţie.

Exerciţiile informale de mindfulness se referă la aplicarea abilităţilor de mindfulness în viaţa cotidiană. Putem cultiva starea de mindfulness în viaţa de zi cu zi, prin practici simple precum: respiraţia conştientă, mersul (mişcarea) cu mindfulness şi mâncatul cu mindfulness.

Practica budista presupune patru fundamente ale mindfulness-ului:

  • Corpul, inclusiv respiraţia şi postura
  • Nuanţa sentimentelor – cum ar fi calitatea plăcută, neplacută sau neutră a senzaţiilor
  • Stările minţii – cum ar fi distragerea sau apariţia mândriei
  • Obiectele mentale – cum ar fi calităţile care susţin starea de bine (energia, liniştea) sau cele care o inhibă (furia, lenea).

Elementul comun al acestor tipuri de practici este caracterul central al conştientizării cu inima deschisă, clipă de clipă. Atenţia concentrată sau meditaţia prin concentrare contribuie la cultivarea unei minţi calme, netulburate (samathi în limba Pali înseamnă atenţie concentrată, linişte şi concentrare). Atenţia devine stabilă şi relaxată, indiferent ce distrageri apar de-a lungul zilei.  Monitorizarea deschisa este centrată pe a observa; ea poate prespune momente de recunoaştere sau numire a experienţelor (gândire, judecată, îngrijorare). Instrucţiunea pentru monitorizarea deschisă completă este “să observi orice predomină în câmpul conştientizării, clipă de clipă. În acest mod, se dezvoltă capacitatea de conştientizare relaxată, în care atenţia conştientă se mişca natural printre elementele schimbătoare ale experienţei. Astfel, înţelegem profund propriile condiţionări, modul în care funcţionează mintea şi cultivăm calmul şi stabilitatea în mijlocul evenimentelor de viaţă aleatorii şi neaşteptate. Se referă la monitorizarea deschisă care în Pali se numeşte Vipassana şi înseamnă a vedea clar. În cultura occidentală, mindfulness este folosit pentru a descrie toate cele trei abilităţi de meditaţie descrise aici:

  • Atenţia concentrată
  • Monitorizarea deschisă a gândurilor, emoţiilor, senzaţiilor
  • Bunătatea iubitoare şi compasiunea

Bunătatea iubitoare şi compasiunea descriu calitatea de conştientizare cu mindfulness, atitudinea sau emoţia şi nu direcţia conştientizării. Bunătatea iubitoare şi compasiunea sunt emoţii pozitive care ne amelioreaza starea de bine şi sănătatea, ne mută conştientizarea de la atenţia îngrijorată la atenţia iubitoare şi ne deschid câmpul percepţiei, ajutându-ne să fim mai conştienţi.

Pentru exersarea celor trei abilităţi, ne propunem să găsim timp şi loc în experienţa noastră curentă, într-un mod relaxat, alert şi cu inima deschisă. Practica mindfulness poate folosi oricare dintre simţuri: văzul, auzul, ascultarea, mirosul şi atingerea. În psihologia budistă, mintea este considerată tot un organ de simţ, deoarece gândurile şi imaginile pot fi obiecte ale conştientizării voite.

Pentru psihologi, practicarea mindfulness este strâns legată de prezenţa terapeutică şi reprezintă un fel de a fi în cabinetul de consultaţii.

Prezenţa terapeutică se defineşte ca “o disponibilitate şi deschidere pentru toate aspectele experienţei clientului, deschidere în faţa propriei experienţe de a fi cu clientul şi capacitatea de a răspunde clientului pe baza acestei experienţe”.

Carl Rogers consideră că prezenţa terapeutică reprezintă subsumarea empatiei, privirii pozitive necondiţionate şi autenticităţii. Practicarea meditaţiei ar trebui să ne îmbunătăţească rezultatele clinice, pentru că meditaţia pare a activa unele căi cerebrale asociate unor calităţi terapeutice cum ar fi reglarea corpului, acordarea empatică, echilibrarea emoţiilor şi flexibilitatea răspunsului. D. Siegel sintetiza în câteva cuvinte – pacientul se “simte simţit”.

Cum putem incorpora practicile mindfulness în viața de zi cu zi?

Ceea ce mă preocupă major în aceste zile este în ce formă putem implementa aceste practici străvechi de mii de ani, ținând cont de faptul că traim într-un secol al vitezei supersonice, al digitalizarii 24/7, al consumerismului.

Vindecarea sau diminuarea simptomelor în situații de burnout, anxietate și atacuri de panică se poate petrece mai lin dacă se includ practici de mindfulness, ca parte din terapie, fapt deja dovedit științific de practicienii și cercetătorii din domeniu.

Spre deosebire de asiatici, noi ca occidentali suntem diferiți din punct de vedere genetic și aici nu mă refer la aspectul fizic ci mai ales la cel emoțional și energetic. Prin urmare, a practica mindfulness ca un indian sau un balinez este ușor utopic, dat fiind că ne-am nascut și am trăit câteva decade de viață sub semnul lui a face și a avea și mai puțin centrati și conectați la corp și respirație.

Sunt un om al ideilor care crede în practică și rezultate concrete, prin urmare voi aborda în episodul următor una din modalitatile cele mai pragmatice de abordare a mindfulness-ului, perfect concepută pentru aceste timpuri digitale și totuși spirituale.

Sunt o cautatoare de comori a acestor timpuri. Prin urmare … teoria ca teoria, însă practica este cea care contează cu adevărat. Următorul episod – despre o practică mindfulness, adaptată lumii alerte în care trăim.

Respiră și întâlnește-te cu Viața !

O.M.