Pasind in Regatul Bucuriei – Bangkok

Am descins în Bangkok în acea perioadă din an când thailandezii se pregătesc de Songkran, Anul Nou thailandez,  moment din an pe care ai șanse reale să-l simți pe propria piele, la propriu și la figurat. După un repaos scurt de maxim o oră, luam trenul suspendat în direcția debarcaderului pentru o scurtă croazieră pe râul Phraya.

În tren, o mulțime de tineri cu fețe vopsite în alb și pistoale de plastic. Mulți dintre ei au  părul ud și fac gălăgie, gălăgie, gălăgie, foarte multa gălăgie. Sincer, nu mi-a plăcut acea zi, nu-mi plăceau oamenii, limba, tonalitatea vocii, nu eram deloc în largul meu. De data asta călătoream singură și simțeam o ușoară teamă nemaiîncercată anterior. Probabil că veți râde și veți spune “tu, care pledezi pentru încredere în sine și curaj, simți teamă?”

Ei bine da, exista ceva care mă speria în acel moment, ceva greu de definit, un soi de mică panică pe care am experimentat-o preț de câteva minute bune.  La un moment dat, am făcut pace cu mine însămi și mi-am spus, “voi petrece 8 zile în Thailanda, voi face tot ceea ce îmi stă în putiință să petrec 8 zile cu adevărat memorabile”. Și așa a și fost, până la urmă căci frumusețe în jurul meu exista din belșug, ochi care să o privească de asemenea, dorință de a cunoaște, a vedea și a înțelege ce să mai zic?!

Pe ambele maluri ale râului Chao Phraya poti vede temple încântătoare, clădiri cu arhitectură impresionantă precum prima biserică presbiteriană, Compania Maritimă Thailandeză, Vechea Vama, Grand Palace, Wat Prayunwong, Wat Arun, Wat Rakhang, Kositaram, Royal Boat House.

La întoarcere, am oprit într-unul din acele locuri care mă atrăgea într-un mod cu totul special. Citisem despre acel spațiu aparte și nu-mi puteam imagina trecerea prin Bangkok fără a petrece cel puțin o oră în acel loc. Este vorba de Salonul Autorilor, parte din clădirea veche a hotelului Mandarin Oriental, numit inițial The Oriental, la deschiderea sa în 1879 – loc prin care s-au perindat mari scriitori reputați ai lumii. Atmosfera plină de șarm, mobilierul din ratan alb, atmosfera colonială, tablourile sepia amintind de vechiul Siam, bambușii și palmierii care decorează locul. Toate aceste elemente îmi sunt mai vii ca oricând în amintire, chiar și azi. Joseph Conrad, Noel Coward, Graham Green, Somerset Maugham, John le Carré, Barbara Cartland, Tenesee Williams, sunt câțiva dintre autorii faimoși, oaspeți ai hotelului de-a lungul timpului.

Cât despre personalitățile ce i-au călcat pragul i-aș menționa pe Neil Armstrong, Lauren Bacall, George H.W. Bush, Jacques Chirac, Sean Connery, Mel Gibson, Vaclav Havel, Audrey Hepburn, Mick Jagger, Henry Kissinger, Helmut Kohl, David Beckam, Niki Lauda, Sophia Loren, Yehudi Menuhin, Richard Nixon, Pele, regina Sofia a Spaniei, Lady Di, Prințul Charles, Omar Shariff, Elizabeth Taylor, Michael Jackson.

În timp ce mă imaginam luând cafeaua cu Somerset Maugham,  admiram fotografiile sepia ale aristocraților din vechiul Siam și savuram un fresh de portocale cu multe vitamine, o cafea thailandeză și câteva prăjiturele fără egal. Priveam lumea în jur, citeam și mă încărcăm cu energia locului. În timp ce Mandarin Oriental este un hotel de un glam elegant, un loc al secolului XXI, decorat foarte chic, culoarea violet foarte puternică dându-ți o energie aparte, cafeaneaua scriitorilor era accesul către o altă lume, un colț în care imaginarul și viața reală își dau mâna. Trăiam propriul meu prezent și simțeam cum iau cu mine ceva din trecutul acelui loc. Mă încărcăm cu energie creativă și îmi lăsăm imaginația să zboare în lumi și timpuri trecute.  Aici este locul în care frumoasa mea relație de prietenie pe viață cu Thailanda a început cu adevărat. Găsisem un punct comun și din acel moment discuțiile noastre au devenit mult mai personale. Revin la teoriile mele cu fericirea cea făcută din momente, gesturi simple și normalitate. Despre asta era vorba în viața mea în acea zi.

Seara m-am întors la hotel bucuroasă că lucurile încep să meargă pe drumul bun. Aveam planuri frumoase pentru a doua zi, două obiective la fel de diferite precum soarele și luna, yin și yang, ziua și noaptea: casa memorială Jim Thompson și Grand Palace. Simt că misterul acestui loc începe să-mi devină accesibil și mă simt deja conectată la energia locului. În clipele în care scriu impresiile acelei zile, zâmbesc și simt cum corpul meu emoțional călătorește în timp; simt că parcă m-aș întoarce acolo la un moment dat. Mii de zile am dorit să am șansa să scriu șila un moment dat am primit inspirația, timpul și poveștile de pus pe hartie.. Deci la muncă, mi-am zis într-o bună zi de iarnă. Zis si făcut…

Citeste si episodul de inceput: http://oanastinga.com/blog/zest-life/pasind-in-regatul-bucuriei-2/

si Comanda cartea pe www.self-publishing.ro: http://www.self-publishing.ro/index.php?r=book/view&id=219