Pasind in Regatul Bucuriei #2

OARE CUM VA ARATA LUMEA DE MAINE

În seara zilei de 5 aprilie, ma îmbarcam spre Singapore via Paris cu intentia clara de a descoperi o lume noua si complet diferita. Înca din primul moment astrele erau aliniate în favoarea mea si drumul se anunta presarat cu daruri de tot felul. Primul: un upgrade la business class în locul celui de la economy, un zbor scurt pâna la Paris într-un avion arhi-plin cu femei, barbati si multi bebelui, deveniti familiari cu calatoriile cu avionul înca din primele luni de viata. A urmat un tranzit scurt de doar o ora pe aeroportul Charles de Gaulle, presarat cu emotii puternice; pâna la urma am ajuns la poarta de îmbarcare si evident în avionul în care aveam sa petrec cele 14 ore în zbor spre Singapore. Un zbor de 14 ore, 6 ore de somn, cina si mic dejun, întuneric, filme si aterizarea. În Singapore este déjà 6 pm, 5 ore avans fata de România.

Sunt emotionata, fiind la prima descindere pe continentul asiatic, cât despre revederea cu Kat si Chris, dragii mei prieteni ce sa mai vorbim. Formalitaile de frontiera sunt scurte si eficiente, starea de normalitate domina, elegana aeroportului la fel. Este o lume în care firescul, amabilitatea si normalitatea sunt mult peste limitele cu care suntem obisnuiti.. si aceasta stare de normalitate ma intriga întrucâtva. Dupa câteva minute îmi iau bagajele si ma îndrept spre bunii mei prieteni care ma asteptau cu bratele deschise. Iata-ne dupa doi ani, timp ce s-a scurs fluid în clepsidra personala facând legatura noastra puternica si reala totodata… iata ca planul virtual si cel real s-au contopit iar emotia revederii a fost evidenta pentru noi toti. Aceeasi simplitate caracteristica, aceeasi bunatate, aceeasi iubire neconditionata atata firesc si sublim prin gesturi simple manifestate la tot pasul. Pentru mine, acest cuplu reprezinta însasi chintesena iubirii, având o relatie de aproape 4 decenii, un fiu la fel de excepional si o reala pasiune pentru starea de normalitate. Iesind din aeroport si îndreptându-ne spre Mini-ul albastru cu care aveam sa parcurgem strazile orasului, am fost de-a dreptul coplesita de temperatura ridicata, de aerul cald si umed totodata. Din fericire, îmi place caldura în toate formele ei si ma adaptez usor în astfel de situatii.

Simteam ca hainutele din valiza au fost bine alese pentru zilele de aprilie pe care urma sa le petrec în Singapore, Bali si Tailanda. In schimb, jeansii pe care îi purtam în prima zi s-au dovedit de-a dreptul inutili în cele doua saptamâni. Înca din primele momente am avut placuta senzatie ca m-am îmbarcat în maina timpului, ca sunt asemeni lui H. G. Wells, într-o lume a viitorului, o lume în care imaginatia si inovaia sunt la ele acasa. Tot ceea ce urma sa observ m-a determinat sa reflectez si sa ma întreb cum a fost posibil, cine au fost arhitecii acestei lumi atât de speciale. Singapore este un ora stat i are o suprafaa de 704 kilometrii patrati i o populaie de 4.3 milioane locuitori. O lume cosmopolita, în care la tot pasul întâlnesti expati, zgârie norii domina peisajul, iar arhitectii par sa cunoasca toate secretele profesiei, creând opere desavârsite ca niste adevarati Michelangelo ai secolului XXI.

Micutul Mini Blue opreste, coborâm din masina si ne oprim într-un loc situat pe coline de unde admiram panorama. Ma simt „on top of the world“, ca la începutul unei vacane în care fiecare zi este un prilej de constientizare si uimire. Încep sa cunosc sensul cuvântului „relaxare“ si în acea seara mintea mea deseneaza primul „r“. Vizitam centrul si Chris îi ia foarte în serios rolul de ghid. Povesteste despre comunitatile care traiesc în Singapore: chinezi, indieni, musulmani si despre tot ceea ce îi uneste în ciuda diferentelor etnice, culturale si religioase.

Sunt coplesita de zgârie-nori, însa observ si cartierele modeste în care comunitatile mentionate anterior îsi duc existenta. Chris îmi indica Hotel Raffles, locul unde marile personalitati politice si artistice ale lumii sunt cazate atunci când viziteaza Singapore. A doua zi aveam sa flau mai multe despre domnul Raffles si ce a însemnat venirea lui în aceasta lume. Urmeaza cina, cumparaturi la supermarket, dupa care ne îndreptam spre casa. Ma simt onorata sa locuiesc în casa lor si înva rapid traditia locului. Încaltamintea ramâne la intrare… Patrund în casa lor, decorata dupa toate regulilele feng-sui, admir stilul balinez si elementele de decor. Livingul îi da o stare de confort, pianul îi indica înclinatia lor spre muzica si energie pozitiva. Cât despre bucataria spatioasa si gradina din spatele casei, toate acestea te fac sa te simti deplin conectat cu energia pamântului. Ulterior, aveam sa descopar si camera de muzica, atât de importanta atunci când muzica este înca una din ancorele ce te duce mai aproape de Dumnezeul din tine. Cum tânarul Shaun, fiul lui Kat si Chris se afla în program de exchange la McGill, am placerea sa locuiesc în camera sa pe toata durata sederii mele în Singapore. O camera micuta si cocheta în care ma simt ca la mine acasa. În aceeasi zi, am ocazia sa descopar si simpaticele feline ale familiei: Boy si Girl, urmând ca în zilele urmatoare sa ma împrietenesc de-a dreptul cu Boy, un motan jucaus ce pare a cunoaste perfect regulile comunicarii.

 

Duminica – 7 aprilie, zi plina în Singapore alaturi de prietenii mei care nu vor sa piarda niciun moment si sa-mi prezinte fecare metru patrat din Singapore. Metrii patrati ramai neparcursi în prima zi, urma sa-i parcurgem în restul timpului petrecut împreuna. Asta da eficienta, vei spune, nu-i asa? Primul stop a fost la Garden by the Bay, gradina botanica a secolului XXII, loc în care absolut toate plantele de pe planeta îi gasesc locul si traiesc într-o perfecta armonie. Cum s-a nascut oare un proiect grandios precum Gardens by the Bay, iata o prima întrebare în acea dimineata. Gardens by the Bay este parte integranta din strategia guvernamentala a statului Singapore de a transforma Singapore dintr-un oras gradina într-un oras situat într-o gradina. Scopul principal este de a creste calitatea vieii prin dezvoltarea forei si a spatiilor verzi din oras. Din acest motiv în august 2005, Prim ministrul Lee Hsien Loong anunta public intentia de a crea Gardens by the Bay, cel mai important spatiu de recreere – un adevarat icon national. A urmat apoi o competitie internationala de design initiata în ianuarie 2006, ce a atras peste 70 de proiecte apartinînd a 170 firme din 24 de tari. Grant Associates si Gustafson Porter sunt cele doua firme carora le-a fost acordata sansa de a proiecta cele doua pavilioane Bay South si Bay East Gardens. Parcul este extrem de popular, înregistrând o cerere ridicata pentru evenimente, fapt ce a determinat conducerea parcului sa limiteze numarul acestora la 3 pe saptamâna.

 

Odata ajuns în acest loc, practic calatorseti pe toate continentele, simti pe pielea ta temperaturile cele mai diverse, te simti coplesit de umezeala amazoniana, te împrietenesti cu baobabul si te întrebi negresit ce minti uimitoare pot visa si proiecta spatii de o asemenea anvergura. Indiferent de vârsta, descoperi frumusetea naturii si te simti aproape de ea, într-un set up ce îi taie respiratia. Esti într-o lume a viitorului, un soi de avatar plin de culoare si de spatialitate. Fac multe fotografii pentru ca ma inspira tot ceea ce e modern. Iubesc natura  si admir mintile luminate ale planetei. Consider educatia si cultivarea inteligentei ca cel mai mare avantaj competitiv al statelor dezvoltate. Este o lectie pe care mi-ar placea sa o aprofundam mai rapid pentru a avea sansa si posibilitatea unei vieti la un alt nivel. Educatia este calea. Unica. Urmeaza un lunch foarte placut cu ciuperci, pui cu chilli si orez. Mâncarea condimentata ma atrage si testez permanent lucruri noi, fara nicio ezitare. Simt gustul picant al Asiei…

Ulterior, ne propunem o vizita la Muzeul Civilizaiei Asiatice. Drumul de la masina la muzeu transmite parfumul britanic al coloniei de odinioara, iar podul din dreapta mea ma duce cu gândul la London Bridge. Atmosfera ma determina sa-mi imaginez colonia britanica din timpul domnului colonel Raffles, pe lânga a carui statuie trec. Muzeul este un nou prilej de explorare a acestei lumi, de cunoastere a oamenilor si de întelegere a creativitatii lor. Pâna la urma, ceea ce cream cu mintile, inima si mâinile noastre este ceea ce ramâne. Admir si fotografiez cât mai multe exponate pentru a putea reconstitui atmosfera locului. As vrea sa stiu si sa înteleg tot…Incerc sa ma bucur de vizita la muzeu chiar daca simt o usoara oboseala determinata de jet-leg, fapt oarecum firesc în acea prima zi.

Muzeul Civilizatiei Asiatice este primul muzeu din regiune care prezinta o perspectiva larga si bine închegata a culturii si civilizatiei pan-asiatice. Fiind unul din muzeele nationale din Singapore, sub patronajul National Heritage Board, muzeul încearca sa promoveze cultura bogata ce face din Singapore o societate multi-etnica. În timp ce întemeietorii statului Singapore au venit din diverse parti ale Asiei acum 200 de ani, culturile aduse cu ei de acestia au o vechime mult mai mare. Iata un aspect ce reprezinta chintesenta muzeului civlizatiei asiatice. Din acest motiv colectia muzeului este centrata pe materialele culturale a diverselor grupuri ce îi au originea în China, Asia de Sud-est, Asia de Sud, Asia de Vest. Primele cladiri ale muzeului, localizat la început în strada Armeana au fost deschise pe 21 aprilie 1997 de catre vice-premierul de atunci Lee Hsien Loong.

Cum va puteti deja imagina, doua treimi din galerii prezentau exponate apartinând civilizatiei chineze. Mai târziu, muzeul a inclus si exponante din cultura Peranakan, ce include colectii de argint, portelan si bijuterii si a recreat altarul monumental din resedinta uneia din cele mai înstarite familii din Singapore: familia Peranakan. Cladirea din strada Armeana, închisa la finele lui 2005 urma sa fie renovata si transformata în noul muzeu Peranakan, inaugurat oficial pe 25 aprilie 2008 de catre prim ministrul la acea data, Lee Hsien Loong. Muzeul Civilizaiei Asiatice din Empress Place a fost deschis pe 2 martie 2003. Cu o suprafaa de 14,000 metri patrati, recent restaurata cladire din Empress Place gazduieste 11 galerii ce prezinta peste 1300 artefacte din muzeu, apartinând civilizatiilor din China, Asia de Sud-Est, Asia de Sud si de Vest. Aceste colectii includ si achiziii recente si artefacte apartinând colectiilor etnografice din Asia de Sud- Est din vechiul muzeu Raffles. Vizitatorii se pot bucura de diverse proiecte expozitionale pe parcursul anului, de un auditoriu perfect echipat, un restaurant, o cafenea, un magazin al muzeului precum si o camera functionala, cu o panorama spectaculoasa catre râul Singapore.

Dupa o zi plina de noroc si o vizita la muzeu, e timpul sa ajungem la templul ce gazduieste un soi de Roata a Norocului  – o roata a rugaciunii, conform traditiei tibetane. Oricine recunoaste mantra OM MANI PADME HUM si recita cele 6 silabe în timp ce întoarce roata dharmei este la fel de norocos ca 1000 de Budha la un loc. Conform lui Shakyamuni Buddha „faptul ca întorci roata dharmei cel putin o data înseamna mai mult decât 1, 7 sau 9 ani de retragere în liniste“. Roata rugaciunii este un câmp foarte puternic în care acumulezi merit si purifici obstacole. Învatatorii si yoginii budhisti precum si locuitorii din Tibet stiu ca practicarea „rotii rugaciu nii“ reprezinta o metoda extrem de rapida, simpla si profunda pentru dezvoltarea compasiunii si întelepciunii. Practic, te armonizezi cu mediul, cresti nivelul de compasiune, încurajezi o stare mentala plina de pace si iluminare. Se spune ca recitarea mantrei Om Mani Padme Hum în timp ce întorci roata, aduce beneficii incomensurabile, lucru bine de stiut atunci cînd vei ajunge în astfel de locuri. În ceea ce ma priveste, o voi face data viitoare, caci la prima mea vizita n-am cunoscut toate aceste detalii. Totusi, asemeni tututor celor aflati acolo, m-am simit si eu datoare sa fac gestul cu pricina si pot spune cu mâna pe inima ca îmi place idea de a chema si intoarce norocul…la modul fizic. Experienta a fost scurta însa vie si amuzanta totodata. Pâna la urma toti avem nevoie de noroc nu-i asa?

 

Dupa atâta cunoastere e timpul sa gustam ceva sau vorba lui Kat „to grab a bite“. Ajungem într-o locatie simpla numita Tiong Bahru Market, loc unde simti multi-etnicitatea acestei lumi. Indiferent ca esti chinez, malayesian, indian sau vii de pe alte continente îi gasesti locul în acea piata, unde mâncarea simpla are gust. Am mâncat cel mai delicios orez cu pui din Singapore, conform verdictului dat de Anthony Bourdain. Si când un masterchef de anvergura maestrului spune ca o mâncare e de-a dreptul excelenta, clientela accepta cu bucurie sfaturile si se aseaza la coada. Traim într-o lume în care validarea exterioara, confirmarea si marketingul fac regulilele jocului, fapt confirmat în acel loc, în acea zi. Acum cinstind vorbind mâncarea a fost excelenta, simpla, savuroasa, fara complicaii. Ca desert alegem o farfurie cu fructe locale, diverse. Stiu…fructe dupa masa n-ar fi chiar combinatia optima pentru digestie, …cunosc toate teoriile… sa consideram faptele cu pricina, doar o exceptie…

Ne plimbam prin China Town si intenionam sa vizitam Chinese Heritage Museum. În drumul spre muzeu, Chris îmi indica chioscul de cârnati, deschis de un austriac cu mai bine de 3 decenii în urma, ce are mare succes în acea lume atât de diversa. Un austriac vânzând cârnati în Singapore pare mai ceva decît Sting cântând „an Englishman în New York“, dar iata ca în viata totul e posibil. Iata înca o lectie despre pasiune si lucru bine facut, despre care îmi amintesc zâmbind…

In plus, povestea acestui colt de lume numit Chinatown merita împartasita. Chiar si lucrurile mari si importante precum cartierul Chinatown, au un început umil. Înca de la întemeierea statului Singapore, emigrantii au visat sa faca avere în acest loc. Pentru a asigura dezvoltarea organizata a locului, sir Stamford Raffles împreuna cu Locotenentul Jackson, inginerul coloniei au pus pe hârtie un plan al orasului Singapore, reorganizând grupurile etnice în divizii funcionale plasate pe malul râului Singapore. Chinezilor, ce reprezentau 70% din populatia emigranta, le-a fost repartizata întreaga regiune de sud-vest a râului Singapore. Strazile au fost împartite primind nume strâns legate de scopul lor. Temple street ducea spre templul Sri Mariamman, Sago Street spre fabricile de sago (produs alimentar cu continut de amidon). Influenta lui Raffles a dus la alocarea diferitelor zone pentru fiecare clan al grupului. Clanul Hokkiens s-a asezat în dreptul zonei Telok Ayer, Teochew în dreptul râului Singapore (cheiul Clarke), în timp ce Hakka si Cantonezii au continuat sa traiasca în zona Kreta Ayer. Interesant este si faptul ca segregarea generata de dialecte a avut un efect asupra comertului din Chinatown, oamenii de afaceri preferând sa-i asigure o comunicare confortabila. Iata motivul pentru care preferau sa angajeze vorbitorii propriei limbi, fapt ce a determinat activitati comerciale dominate de grupuri selectate pe baza de dialect.

Hokkien fiind primii locuitori ai statului Singapore, au preluat comertul si au ajuns sa domine ca proprietari de business, Teochew – au facut averi în agricultura, Cantonezii au devenit mineri si artizani abordând ocupatii de baza precum constructori, cizmari, taietori de lemne, bijutieri si aurari. Hainanezii fiind printre ultimii veniti au avut mai putine optiuni si au intrat în industria serviciilor, specializându-se în ocupatiile asociate cu mâncarea si bautura, precum proprietari de cafenele, brutari, barmani si chelneri. În acele vremuri viata omului de pe strada nu era deloc usoara iar casele de cele mai multe ori se rezumau la o bucata de lemn ce le servea drept pat. Unii dintre ei închiriau spatiu de dormit în magazine, înghesuiti cu multi alii. În unele cazuri acelasi pat era împarit de 2 oameni, unul aflat în schimbul de noapte, celalalt muncind ziua. Bucatariile si toaletele erau murdare si împartite de cei care locuiau în acelasi spatiu.

Practic, fara vreo infrastructura pusa la punct, toate aceste utilitati normale în zilele noastre, nu erau la acea vreme la îndemâna oamenilor; de multe ori, toaletele erau practic o galeata, apa proaspata era adusa într-un car tras de boi. Pentru a face fata situatiilor emigrantii au început sa creeze asociatii în cadrul aceluiasi dialect, ajungând astfel sa-si asume un rol important în cadrul vieii din Chinatown. Astfel, au ajuns sa asigure conditiile unui trai decent emigrantilor si sa asigure linistea în cadrul grupurilor apartinând aceluiasi dialect, le-au asigurat acestora ocupatii si joburi, au celebrat împreuna sarbatorile conform traditiei chineze si au jucat rolul de intermediar în relatia cu guvernul. Totusi, strazile din Chinatown erau pline de kongsi – grupuri stradale violente.

Clanurile rivale erau la ordinea zilei, fapt pentru care comerciantii aveau nevoie de protectie. În acelasi timp, nevoia de distractie a emigrantilor a generat prostitutie, jocuri de noroc si consum de opium. În 1942, în timpul celui de-al doilea razboi mondial, Chinatown a trecut prin raidurile aeriene japoneze. Nu existau niciun fel de adaposturi aeriene, numarul victimelor ajungând pâna la 2000 pe zi. În timpul ocupatiei japoneze, pierderea jobului a condus la traiul pe strazi. Dupa razboi, Chinatown si-a revenit treptat si a înflorit pur si simplu, astfel încât putem vorbi despre o adevarata perioada de aur în special pentru comert, chiromatie, festivaluri si timp petrecut cu prietenii. Datorita activitatilor de tot felul, imaginea strazilor din Chinatown a devenit populara în întreaga lume. În anii 70’-80’ Singapore începe sa capete o alta fata, se construiesc apartamente si lumea începe sa traiasca la alte standarde.

Oamenii nu îi mai duc existenta în propriile magazine si se muta în apartamente confortabile construite de guvern. Chinatown nu face exceptie în acest sens. În ciuda începuturilor umile prezentate anterior, Chinatown a trecut prin multe etape înainte de a ajunge bijuteria de azi. În 1989, zonelor Telok Ayer, Tankong Pagar, Bukit Pasok i Kreta Ayer li s-a acordat statutul oficial de zone în conservare sau zone de patrimoniu. Magazinele, saloanele de opium, bordelurile de odinioara sunt astazi cladiri de birouri, magazine si restaurante, fiecare cladire platind un soi de tribut radacinilor istorice ale zonei Chinatown. Cunoscând toate aceste detalii, simi si vezi Chinatown cu totul diferit, amintirile derulându-se cine matografic în fatza ta. În muzeul din Chinatown, retraim viata modesta de odinioara, greu de imaginat în zilele noastre.

Chris îmi împartaseste amintiri din copilaria sa si modul în care oamenii traiau în acele vremuri. Ceea ce însa ma impresioneaza pozitiv sunt vorbele sale „eram copil si chiar daca traiam în saracie si de multe ori ma jucam sub pat , eram fericit“. Se pare ca fericirea chiar exista în interiorul nostru, si daca reuim sa ne meninem viu copilul interior de-a lungul întregii vieti, avem sansa sa ne bucuram frecvent de tot si de toate.

Dupa aceasta vizita la muzeu, ne îndreptam spre restaurantul din Marina Bay pentru a lua cina si a încheia ziua splendida începuta în acelasi loc. Vizitam elegantul mall, trecem pe la casino si ne îndreptam spre restaurant. Seara cu mâncarea chinezeasca – dumplings cu carne si legume. Este timpul sa împartaesc primele impresii legate de aceasta prima zi. Uimire combinata cu profunda admiratie – asta am simtit atunci. Asta simt si azi când scriu aceste rânduri retraind prin toti porii toate acele senzatii.

Evident ca ma întreb cum a fost posibil totul si cine este în spatele acestei lumi. Raspunsul vine ferm direct de la Kathleen. Lee Kuan Yew, fauritorul acestei lumi, vizionar, un om pentru care a conjuga verbul „a iubi“ este la fel de firesc cu „a respira“. Kat îmi împartaseste impresionanta poveste de iubire fata de sotia lui, Kwa Geok Choo. Are lacrimi în ochi atunci cînd mentioneaza faptul ca îi citea acesteia poezii, chiar si atunci când ea, aflata pe patul de moarte traia deja în lumea de dincolo. Ulterior, mi-am dorit sa au mai multe despre acest om, am cautat materiale si carti si am început sa citesc. Stiu ca invidia este un sentiment negativ, totui invidiez natiile cu astfel de conducatori. Pe de alta parte, stiu ca astfel de lideri sunt doar cîtiva la nivel planetar si accept acest fapt. Lee Kuan Yew (n. 16 septembrie 1923) este fondatorul statului Singapore modern. Cel mai tânar prim-ministru din Asia a detinut aceasta functie fara întrerupere timp de 38 de ani. Acest fapt a asigurat stabilitatea economica necesara unei dezvoltari extraordinare care a transformat micul stat într-un adevarat „tigru asiatic“. Desi visul sau a fost sa unifice Malayesia cu Singapore, a trebuit sa se declare învins si sa desfaca aceasta unitate alegând pentru Singapore calea unei dezvoltari separate. La Muzeul de Istorie din Singapore sunt pastrate imagini de la conferinta de presa în care premierul Lee a anuntat separarea, moment când a izbucnit efectiv în lacrimi. El detinea în anul 2001 functia de ministru onorific în guvernul singaporez. Întâmplator sau nu, Singapore ca poarta de intrare a fost cea mai potrivita alegere ca prim stop pe continentul asiatic.

Senzatia de modern, cosmopolit, high-tech, inovatie, prezent întrepatruns cu viitor, confortul secolului XXII – iata elementele ce descriu perfect aceasta lume atât de reala. Ma simt într-o lume deschisa spre inteligena universala, loc în care energiile mentale se întrepatrund creând un mediu în care te simi sigur, protejat si respectat totodata. Este un loc creat de oameni pentru oameni, un loc în care educatia este prioritate nationala. Am spus si repet: educatia este calea. Singura. Am pasit în Asia cu dreptul, gratie prietenilor mei bucurosi sa mi-o prezinte pas cu pas. Prima mea zi în Singapore a fost una foarte plina, fapt pentru care un somn bun este binevenit, caci asa cum spunea tânara Scarlett O’Harra pe vremuri „mâine e noua zi“.