3, 2, 1 START

Orele de sport din anii de scoala nu reuseau sa ma atraga, indiferent ca vorbim de orele de handbal, baschet, saritura la capra sau aruncarea mingii de oina. Alergarea de viteza era totusi in topul preferintelor, ceva mai acceptabila dat fiind ca si terminam proba mai repede. Cit despre alergarea de rezistenta, pot spune doar atit: ma straduiam sa fac fata, chiar daca nimeni nu ma invatase cum trebuie sa respir, astfel incit sa-mi corelez efortul cu distanta.

Dupa mai bine de doua decade, am decis sa incerc si sa-mi reactivez obiceiul de a alerga, pornind cu 10-15 minute la banda si ajungind dupa ceva timp la o ora de alergare.

Nu mi-am propus sa devin vreo maratonista “cu acte in regula”, totusi participarea la un maraton de echipa este in planurile mele de viata. In clipa de fata, alerg de placere 6-7 km pe banda sau in parc, cu intentia de a creste treptat durata si viteza.

Dupa multe ore de alegare si diverse exercitii de autocunoastere si coaching, am ajuns la urmatoarele concluzii:

1) Alergarea este in primul rand determinata de puterea intentiei. Setarea unui obiectiv clar este foarte importanta, stiut fiind faptul ca energia urmeaza intentia. Pasii te duc cu siguranta acolo unde mintea isi propune sa ajunga. Am invatat despre puterea intentiei, cu ceva timp inainte sa fiu life coach

2) Vizualizeaza-te alergind 5 kilometri, traieste fiecare pas cu toate simturile, dupa care intra in actiune – o tehnica pe care o poti aplica in orice domeniu al vietii tale.

3)  Alergarea in parc sau in mijlocul naturii este considerata o forma de relaxare, cu impact pozitiv asupra concentrarii mentale.

4) Personal, nu cred in sintagma “no pain, no gain”, tinind cont ca asocierile cu “durerea”  te determina mai degraba sa renunti decit sa continui. Secretul meu: ma gandesc intens la cantitatea de endorfine de dupa ora de alergare si merg inainte. Chiar daca fiecare kilometru poate parea lung si fiecare minut poate parea o vesnicie, starea placuta de dupa o ora de alergare, numita si “the runner’s high” este nepretuita.

5) Alergarea te face sa-ti depasesti limitele, sa ai mai multa incredere in tine, sa dai noi valente cuvintului “performanta”.

Pe scurt, aceasta este scurta mea pledoarie pentru alergare, in parc sau la banda, in functie de timp si anotimp. E genul de miscare pe care o “urasti sau o iubesti”.  Pentru unii dintre noi… poate crea chiar dependenta, indiferent ca alegem sala sau parcul ca loc de desfasurare. In mod cert, este inca un mod de a dobindi “starea de bine”.