8 zile şi 8 momente în Maroc

Cândva la jumatatea lui septembrie am pornit din nou la drum. Sunt un Săgetator adevărat care adoră calatoriile, în lumi îndepartate, pline de poveste şi istorie. Aleg să povestesc despre cele 8 momente, pentru că numerologic Viaţa mea este legată de această cifra. 8 şi infinitul au multe în comun. Cele 8 experienţe mi-au creat infinită bucurie şi pace în suflet, fiind deja amintiri vii şi frumoase.

Cel care mi-a trezit interesul pentru Maroc a fost Eric Emmanuel Schmitt… Evident, el nu ştie acest lucru însă dacă vreodată ne vom întâlni îi voi spune. Cartea sa “Noaptea de foc” m-a făcut să-mi doresc să descopăr Sahara, chiar şi numai pentru o zi.

Din fericire, în ultimii ani uitasem de filmul lui Innaritu intitulat “Babel”, cu acţiunea “undeva în Maroc”, film care m-a făcut să afirm cândva că “n-aş merge în astfel de locuri, unde te simţi atât de expus”… Vocea ce anunţa pericolul a tăcut, iar cea care căuta aventura şi bucuria a spus prezent…

Chiar dacă omul de stiinţă din mine, care caută dovezi şi face cercetări ar spune “nu există vieţi anterioare”, în acele 8 zile am simţit un soi de familiaritate pe care locurile, limba şi viaţa de acolo mi le-au relevat într-un mod unic şi nemaitrait până atunci.

Ce am văzut, auzit, gustat, simţit şi atins în acele zile? Ce mi-a umplut sufletul de bucurie în acest an atât de frumos şi dificil deopotrivă? Ce ne determină să alegem anumite destinaţii ? Ce oameni întâlnim în drumul nostru? – iată doar câteva întrebări la care sper să găsesc răspuns.

1. Sentimentul de ACASĂ

Starea de bine sau de well-being psihologic am simţit-o deplin încă din primul moment când am păşit pe pământ marocan, la Marakesh. Lumina, culorile, chipurile senine ale oamenilor m-au încântat încă din primul moment. Am trăit şi simţit aceasta stare din prima până în ultima zi, încântată de descoperirea fiecarui oraş cu iz imperial Marakesh, Fez, Rabat, Casablanca, Ouarzatate, a peisajelor atât de diverse, muzicalitatea limbii, creativitatea oamenilor. Oriunde te-ai afla, se simte forţa Vieţii şi a divinităţii care se exprimă prin oameni.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2. Simbolurile florale marocane

M-au dus cu gandul la Floarea Vieții, cunoscută de multe generații ca fiind forma perfectă care descrie modul cum se constituie materia din vibrațiile energiei universale. Exista un soi de geometrie perfectă, o complementaritate a culorilor verde-albastru şi beige-maron, ce te duce cu gândul la echilibrul dintre Cer şi Pământ, sus şi jos. Este modul prin care oamenii locului îţi transmit un mesaj simplu şi universal: între cer şi pământ suntem noi oamenii şi viaţa, aici-şi-acum.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3. Savoarea gustului 

Tajine-ul de pui cu masline, lămaîe, prune şi multe condimente secrete mi-a încântat papilele gustative câteva zile la rând. Mereu în acelaşi vas de ceramică cu capac piramidal, mereu cu un gust diferit. Acelaşi şi mereu diferit, pentru ca fiecare bucătar pune ceva din pasiunea lui pentru hrana cu gust.

Într-o zi de duminică la Fez, am mâncat la pastilla – acea placintă crocantă cu carne, zăhăr şi scorţişoară, un amestec de crocant şi zemos specific zonei. Carne cu zahăr? De ce nu? Curiozitatea este primul pas spre explorarea unor noi gusturi care merită descoperite.

Ceaiul de mentă servit în pahare de sticla, dulce-aromat şi plin de prospeţime, turnat în pahare într-un mod foarte simpatic a adus şi mai multă savoare experienţei marocane.

 

 

 

 

 

 

 

4. Sahara

Este întâlnirea cu un spaţiu imens în care timpul capată alte semnificaţii. Drumul prin deşert cu jeep safari, ceaiul de bun venit oferit de Fatima, drumul pe camilă, apusul şi rasăritul de soare, muzica tribala a berberilor, corturile incredibil de confortabile au îmbogatit experienţa acelui timp unic.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5.Conectarea cu divinitatea

Construcția moscheei Hassan al II-lea a început în anul 1986 din ordinul regelui Hassan al II-lea, cu scopul de a crea un monument impresionant care să scoată în evidență orașul Casablanca. Au fost angajați cei mai buni arhitecți din țară, printre care și o echipă de arhitecți francezi ce au condus proiectul, cel mai renumit fiind Michel Pinseau. Mai mult de 10.000 de constructori au lucrat la construcția ei pentru a o termina în anul 1989, când regele împlinea 60 de ani, dar nu au reușit și lucrările au continuat. Moscheea a fost oficial finalizată și inaugurată în anul 1993, chiar în ajunul aniversării nașterii Profetului Mahomed.

Moscheea lui Hassan al II-lea combină mai multe stiluri arhitectonice, fiind inspirată din construcți celebre precum Moscheea Koutoubia din Marrakesh, Marea moschee din Kairouan sau Cupola Stâncii din Ierusalim.  Sala de rugăciune este atât de grandioasă încat rivalizează cu sălile din Bazilica Sfântul Petru din Roma și din Catedrala Notre Dame din Paris. Minaretul are o înălțime de 210 metri și este cel mai înalt din lume.

Este locul unde locul unde 100.000 de oameni se pot ruga în acelaşi timp. Este un loc grandios şi atemporal, unde simţi că în ciuda diferenţelor dintre noi, există ceva ce ne uneşte. Mai presus de ritualuri şi dogme, cred în puterea uriaşa a rugăciunii. Oricine am fi şi oriunde ne-am afla, credinta este liantul care face conectarea inter-umană posibila, dând sens prezenţei noastre în lume.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

6. Spiritul creativ

Indiferent că vorbim despre artizanat sau produse cosmetice, marocanii cunosc tainele ierburilor şi plantelor, crează creme cu efecte vindecătoare, pomezi pentru tot soiul de afecţiuni, creaza haine şi încălţaminte din piele vopsite în cele mai vii culori, iubesc metalul, ceramica şi transmit bucuria de a crea şi a se exprima artistic.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

7. Fantasia

Într-una din seri am ajuns la “Chez Alli” şi am descoperit Fantasia, acel spectacol tradiţional ce descrie în doar câteva tablouri istoria locurilor şi esenţa puternică a acestui popor. Pentru mine a fost ca o petrecere de Revelion en avant, ce m-a împins deja în energia anului urmator. Ritmurile unei melodii foarte ritmate şi versurile ce mi-au ramas în memorie “on va danser, on va rever…” sunt încă foarte proaspete şi vii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

8. O nouă culoare

Am descoperit o noua culoare – albastru de Majorelle, culoare creată de pictorul Majorelle ce predomină acest spaţiu plin de lumină şi magie. Locul este puternic amprentat şi de spiritul creator al lui Yves Saint Laurent, ultimul proprietar al reşedintei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fiecare dintre noi vedem viaţa în modul propriu, prin propriile lentile. Ceea ce ne pasionează cu adevărat, ne atrage atenţia. Totuşi, cultivarea atenţiei ne face mai prezenţi şi ne îmbogăţeşte viaţa prin tot mai multe nuanţe, arome şi mirosuri, sunete şi texturi ce pot deveni amintiri preţioase pentru tot restul vieţii.

În fiecare an, aleg destinaţii în acord cu ceea ce sufletul meu doreşte să experimenteze. 2019 a fost despre Maroc. Ce urmează… stiu deja. Ador să ajung în locuri încarcate de simboluri sacre, să simt umanitatea împărtăşită, să admir cerul şi să simt pământul ferm sub tălpi, să descopăr culorile vii, sunetele vindecatoare şi viaţa plină de armonie şi bucurie.

În încheiere aş spune doar atât : bslama & men baed ! la revedere şi pe curând dragă Maroc !